Despre noi si putin din voi

Click here to view these pictures larger

Click here to view these pictures larger

Dupa multaaaa vreme in care nu am mai putut posta nimic pe blogul meu drag din motive tehnice, mai exact din cauza de sablon, am reusit in sfarsit sa il schimb. Yupiiii, i'm a winner baby...I'm the best :) Revin.

Aproape in fiecare zi trec pe langa un parc mare si frumos...din cauza frigului a devenit si cam pustiu... Trec pe langa el si nu pot sa nu ma gandesc ca, desi e pustiu, cata viata are in el.... parcul ala, cu bancile lui...o banca cata viata are in ea...si cate secrete... Pe fiecare banca s-a asteptat o prima intalnire, apoi s-a primit si primul sarut ... pe banca aia a avut loc si o discutie mai aprinsa, despre "ei", ea a primit si lacrimi, sunt convinsa, bancile sunt cele mai bune receptoare de lacrimi, si stau neclintite si iti asculta ofurile, pe banca cealalta cineva a stat trist si a privit la cei din jur, cum rad, sau a privit pur si simplu la cer, la nori... Uite, acolo cineva a spus o vorba urata, si a primit si prima palma...mai departe un pic un copil a fumat prima tigara din viata lui, ascunsa dupa tufis... pe cealalta banca o mamica isi tine bebelusul in brate, ce poza frumoasa... Dar banca aia....banca aia o stiu, e banca mea...acolo te astept, acolo fumez, acolo ma saruti, acolo ma certi, acolo jucam carti, si tot pe banca aia imi odihnesc si picioarele... Ce de viata are parcul in el...si cate secrete are fiecare banca...Oare cum ar fii ca bancile sa poata vorbi? Ce de povesti ar spune... Si aleile din parc? pe ele se tin ei de mana in timp ce se plimba usor, si tot pe ele altii fac jogging, copii deseneaza sau alearga, sau altii trec rapid ca sa scurteze drumul spre casa si nu se uita la povestea bancii din drum si cu atat mai putin nu se gandesc sa nasca ei o poveste pe banca aia... Hai in parc sa scriem o poveste...

In iubire nu e loc de egoism, rautate, sau orgoliu. In iubire, iubesti si atat, nu ceri nimic in schimb...iubesti si nu ceri sa fii iubit inapoi. Iubesti pur si simplu. In iubire e loc doar pentru pasiune, tandrete, cuvinte frumoase, daruire, zambete, chiar si pentru lacrimi, fie ele de fericire sau de tristete...isi au si ele rolul lor bine definit... In iubire, prin iubire traiesti, te-ai nascut din iubire, traiesti inconjurat de iubire si mori iubind... Iubirea e frumoasa si simpla si nu cere nimic in schimb...ea exista pur si simplu..

LIONEL RICHIE - Hello
Vezi mai multe video din Muzica »

Saruta-mi ochii-mi plansi si pleoapele greoaie Saruta-mi mainile julite de atata suferinta si de atata ura Saruta-mi fruntea plina de riduri si sudoare... Buzele-mi calde si inundate de lacrimi saruta-le Saruta-ma toata, iubirea mea, saruta-ma caci ma inec in propriile-mi lacrimi Saruta-ma si alunga-mi tristetea din sufletul meu Saruta-ma si nu imi da drumul, lipeste-ti buzele de trupul meu si ajuta-ma sa respir Inima si sufletul, saruta-le, saruta-le si salveaza-ma din propriul ocean Saruta-mi ochii sa ii pot deschide si sa te mai pot privi odata Mainile salveaza-mi-le sa te pot atinge, sa te pot mangaia... Saruta-mi buzele ce iti duc dorul si vor sa iti patrunda in suflet.. Saruta-ma.

Subsemnatul, va aduc la cunostinta decizia irevocabila de a demisiona oficial din functia de adult pe care o detin acum abuziv. Dupa o analiza detaliata a situatiei, m-am hotarat sa ma retrag si sa preiau atributiile unui copil de sase ani, cu toate drepturile si indatoririle pe care le-am avut candva, dar la care am renuntat cu prea mare usurinta. Vreau sa desenez cu creta colorata pe strada unde locuiesc, atunci cand trec oameni maturi si importanti spre serviciu, si sa nu-mi pese de stresul lor in lupta cu minutele si traficul care ii asteapta. Vreau sa fiu mandru de trotineta mea cea rosie, fara sa ma interseze cat costa asigurarea pe anul viitor. Vreau sa cred sincer ca bomboanele Tic-tac sunt mai bune decat banii, pentru ca le poti manca. Vreau sa stau intins la umbra unui copac, cu un pahar de limonada in mana si cu ochii la norii pufosi care alearga pe cer, intrebandu-ma cu uimire de ce adultii nu fac la fel. Vreau sa ma intorc in trecut, la vremurile cand viata era simpla. Atunci cand tot ce stiam se rezuma la cele sapte culori, cinci poezii, zece cifre si vocea mamei care ma chema la masa cand nu imi era foame. Vreau inapoi, atunci cand nu imi pasa de cat de putine lucruri stiam, pentru ca nici nu stiam cat de putine stiam. Vreau sa cred, ca odinioara, ca totul pe lumea asta este fie gratuit, fie se poate cumpara cu pretul unei inghetate la pahar. M-am maturizat prea mult si nici nu mai stiu cand m-am trezit mare. A fost cu siguranta un abuz si imi cer iertare. Am ajuns astfel sa aflu ceea ce nu ar fi trebuit: razboaie si purificarii etnice, copii abuzati si copii murind de foame, divorturi, droguri in licee, prostitutie, justitie corupta, politicieni de mahala, biserici de homosexuali, frati invrajbiti fara bani, ura, barfa. Am aflat despre materialism nedialectic si mame denaturate , care isi vand copilele de 12 ani unor animale cu chipuri de barbati, pentru un televizor de ocazie. Ce s-a intamplat cu timpul cand aveam impresia ca moartea este un concept de poveste, ca doar imparatii batrani mor ca sa faca loc pe tron printilor tineri, casatoriti cu printese castigate in urma ultimei zmeiade? Unde sunt anii cand mi se parea ca tot ce ti se putea intampla mai rau in lume era sa nu fii ales in echipa lui Menica repetentul, atunci cand jucam fotbal in spatele scolii? Vreau sa ma reintorc la vremea cand toti copiii citeau carti folositoare, cand muzica era neotravita, cand televiziunea era pentru stiri si emisiuni de familie, fara sex explicit si violenta implicita la fiecare zece secunde. Vreau desene animate cu Donald Duck, peripetiile echipajului "Speranta", navigand cu "Toate panzele sus" si pe mama citindu-mi despre Iosif si fratii sai. Ce bine era cand credeam, in naivitatea mea, ca toata lumea din jur este fericita deoarece eu eram fericit! Promit solemn ca, imediat ce o sa-mi reiau atributiile de copil, o sa-mi petrec dupa-amiezile catarandu-ma in copaci, calarind bicicleta varului Cristi si citind Robinson Crusoe, ascuns in coliba injghebata din ramuri si frunze de fag, in spatele gradinii. Imi iau angajamentul ca nu o sa imi pese de ratele casei, de facturile de telefon, curent, gaze, apa, gunoi, cablu Tv si Internet, asigurari pentru masini, asigurari de sanatate, taxe anuale de proprietate, credit-carduri, iarba netaiata, computerul virusat si faptul ca masina a inceput sa vrea la mecanic. Va asigur ca nu o sa fiu pus in incurcatura atunci cand o sa fiu intrebat: "Ce-o sa te faci cand o sa cresti mare?", deoarece acum stiu: vreau sa fiu COPIL. Gata cu plecatul la serviciu cand ar trebui sa dorm si sa-l visez pe Florin Piersic - Arap Alb, gata cu stirile despre teroristi, bombe si caderi de avioane. Gata cu barfele anturajului, care nu-mi dau pace nici la biserica, gata cu hernia de disc, par grizonat, ochelari pierduti, medicamente scumpe si dinti de portelan. Gata, stop, cedez! Demisionez din functia de ADULT. Vreau sa cred in sinceritatea zambetelor, nobletea vorbelor, o lume a cuvantului dat si respectat, a dreptatii, a pacii, a viselor implinite, a imaginatiei innobilate, a ingerilor buni si a omului dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu. Vreau sa am iarasi sase ani si jumatate. Fiti voi mari si importanti, si ocupati, si ingrijorati. Eu vreau sa cresc MIC!

Sunt recunoscator/recunoscatoare ... Sotului /sotiei care sforaie toata noaptea, pentru ca doarme acasa cu minesi nu cu altcineva ! Fiicei mele adolescente care se plange ca trebuie sa spele vasele, pentru ca inseamna ca este acasa si nu pe strazi. Impozitelor pe care le platesc, pentru ca inseamna ca sunt angajat. Murdariei de curatat dupa o petrecere, pentru ca inseamna ca am fost inconjurat de prieteni. Hainelor care sunt putin cam strimte, pentru ca inseamna ca am destul de mincare. Umbrei mele care ma insoteste la munca, pentru ca inseamna ca sunt afara la lumina soarelui. Podelei care trebuie stearsa si ferestrelor care trebuiesc spalate, pentru ca inseamna ca am o locuinta. Tuturor nemultumirilor la adresa guvernului pe care le aud, pentru ca inseamna ca avem libertatea cuvintului. Locului de parcare pe care il gasesc tocmai la capatul parcarii, pentru ca inseamna ca pot sa merg si ca am fost binecuvantat cu un mijloc de transport. Zgomotului pe care trebuie sa-l suport de la vecini, pentru ca inseamna ca pot auzi. Gramezii de rufe de spalat si calcat, pentru ca inseamna ca am haine de imbracat. Oboselii si durerilor musculare la sfarsitul unei zile, pentru ca inseamna ca am fost capabil sa muncesc din greu. Soneriei care ma trezeste in zorii zilei, pentru ca inseamna ca sunt viu. SI, IN SFARSIT, ... pentru prea multe e-mail-uri, deoarece inseamna ca am prieteni care se gandesc la mine. O zi frumoasa...si incercati sa gandit pozitiv...doar avem atatea daruri...pe care le uitam din pacate toate astea mi le spun in primul rand mie... Mail primit de la Madalina Spanu